Autor: Cosmina Bulai
Data publicării: 22 iulie 2026
Un antreprenor își deschide o cafenea într-o zonă protejată a Bucureștiului. Ca orice alt comerciant, vrea să amenajeze o zonă de terasă în aer liber. E proprietatea lui privată, deci te-ai gândi că nimic nu-l poate împiedica să așeze câteva mese și scaune în fața cafenelei. Însă în București lucrurile nu sunt atât de simple. Potrivit Regulamentului aprobat prin HCGMB nr. 114/2016, în prezent, în proces de înlocuire, pentru deschiderea unei terase sezoniere, chiar și pe o proprietate privată dintr-o zonă protejată ai nevoie de aviz de la Primăria Municipiului București.
Cum se procedează în marile orașe ale Europei?
Spre deosebire de București, în Berlin[1], o terasă amplasată pe proprietatea privată a unei persoane fizice/juridice și care nu este destinată folosinței publice — de exemplu, o terasă amenajată într-o curte sau într-o grădină — nu este considerată ocupare a spațiului public și nu necesită o autorizație specială în acest sens. Dacă terasa se află în apropierea unui monument istoric, iar amplasarea acesteia ar afecta aspectul monumentului, avizul este necesar. Într-o astfel de situație, avizul nu este cerut pentru folosirea spațiului public, ci pentru protejarea monumentului istoric.
În Copenhaga[2], avizul se emite pentru intervale de 3 ani, astfel încât primăria să poată gestiona zonele în care există mai mulți operatori economici interesați de amenajarea teraselor. Pentru terasele amplasate în zone publice se percepe o taxă, iar cuantumul acesteia depinde de zonă, de stradă, de amplasament și de suprafața folosită. În schimb, pentru terasele amenajate pe terenuri private, municipalitatea nu percepe o taxă.
Este întemeiată o astfel de procedură administrativă în București?
Pentru a amenaja o terasă sezonieră pe domeniul public, avizul este evident întemeiat. Autoritatea locală trebuie să se asigure că terasa poate funcționa fără să blocheze circulația pietonală, fără să îngreuneze accesul la clădiri și fără să afecteze siguranța publică sau aspectul urban al zonei.
Dar dacă terasa nu ocupă un spațiu al comunității, rămâne să se stabilească cât de justificat este un astfel de aviz pentru un domeniu privat și până unde se întinde libertatea economică a antreprenorilor.
Regimul juridic aplicabil teraselor sezoniere
Cadrul legal trebuie privit prin raportare la legile care stabilesc regulile generale în materia construcțiilor, urbanismului și protecției zonelor protejate, precum și prin raportare la regulamentele locale care prevăd condițiile pentru amplasarea și avizarea teraselor sezoniere.
Legea nr. 50/1991 reglementează autorizarea lucrărilor de construcții și prevede că lucrările asupra terenurilor sau construcțiilor se pot executa numai pe baza unei autorizații emise de autoritatea competentă, cu respectarea certificatului de urbanism, a avizelor și a documentației tehnice.
Legea nr. 5/2000 aprobă Planul de amenajare a teritoriului național pentru zone protejate și stabilește regimul prin care sunt identificate, delimitate și protejate zonele naturale sau construite cu valoare de patrimoniu natural sau cultural.
Legea nr. 350/2001 reglementează amenajarea teritoriului și urbanismul și stabilește cadrul prin care autoritățile organizează folosirea terenurilor, dezvoltarea localităților și regulile urbanistice aplicabile prin documentații precum PUG, PUZ și PUD.
Legile enumerate nu prevăd, în mod expres, că pentru o terasă sezonieră amplasată pe proprietate privată în zonă protejată este necesar un aviz în acest scop.
O asemenea obligație este prevăzută în reglementările urbanistice locale, respectiv regulamentele aprobate prin hotărârile consiliilor locale/consiliului general al Municipiului București.
În București, cel puțin la acest moment, obligația de avizare pentru terasele sezoniere în zonele protejate rezultă din H.C.G.M.B. nr. 114/2016, care prevede, oarecum implicit, aplicabilitatea și asupra teraselor amenajate pe terenuri proprietate privată a persoanlor fizice/juridice.
Ce sunt terasele sezoniere?
Regulamentul aprobat prin H.C.G.M.B. nr. 114/2016, cu modificările ulterioare, stabilește că terasele sezoniere sunt amenajări temporare amplasate pentru desfășurarea activităților de alimentație publică în Centrul Istoric București, pe domeniul public sau privat al Municipiului București, pe o perioadă determinată, cuprinsă între 01 ianuarie – 31 decembrie ale fiecărui an. Într-un următor paragraf, Regulamentul prevede că normele sale se aplică și teraselor sezoniere amenajate pe terenuri proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice.
Noțiunea de „amplasament” include atât suprafața de teren aparținând domeniului public sau privat al Municipiului București, cât și suprafața aflată în proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, pe care urmează să se desfășoare activitatea de alimentație publică.
Potrivit modificărilor ulterioare ale Regulamentului, terasa sezonieră se avizează pe lungimea fațadei spațiului comercial deținut, cu păstrarea unui culoar de acces/evacuare din imobil. Terasa poate fi amplasată și la imobilele învecinate, în stânga, în dreapta sau vizavi, dar numai cu acordul scris al proprietarului și cu condiția ca accesul în imobil și activitățile desfășurate în acesta să nu fie afectate.
Autorizația/Acordul de funcționare vs. avizul pentru terasa sezonieră: care este diferența?
Trebuie să facem distincția între cele două acte administrative, care au obiecte diferite și nu produc aceleași efecte juridice.
Autorizația/Acordul de funcționare este actul administrativ emis de autoritățile locale, care atestă faptul că spațiul în care îți desfășori activitatea respectă toate normele legale în vigoare, de la cele urbanistice și de mediu, la cele de sănătate, siguranță în muncă și protecție civilă.
Avizul pentru terasa sezonieră este actul administrativ care permite amplasarea temporară a teraselor și desfășurarea unor activități comerciale pe aceasta. Avizul face parte din documentația necesară autorizației de funcționare.
Pentru terasele sezoniere amplasate în zonele protejate din București, avizul se eliberează de către Primăria Municipiului București. În schimb, pentru terasele situate în afara zonelor protejate, amplasate pe domeniul public, avizul este emis de primăria de sector competentă.
Terasele amenajate exclusiv pe proprietatea privată a persoanelor fizice/juridice, în afara zonelor construite protejate, nu sunt supuse unui aviz distinct la nivel de sector.
Cum se procedează în alte orașe din țară?
Unele municipii extind obligația de autorizare și asupra teraselor aflate pe proprietatea privată a antreprenorilor, în timp ce altele își limitează aplicabilitatea la domeniul public sau privat al municipiului. Diferența arată felul în care autoritățite locale înțeleg raportul dintre interesul public și libertatea antreprenorului de a-și folosi propriul spațiu.
- Spre exemplu, regulamentul din Brașov nu reglementează terasele amplasate pe proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice. Textul face referire la terasele aflate pe domeniul public sau privat al municipiului și definește comerțul stradal ca activitatea de comercializare cu amănuntul a produselor alimentare și nealimentare în standuri, tonete, rulote mobile, vehicule special amenajate și terase amplasate pe domeniul public sau privat al Municipiului.
- În Sibiu, regulamentul privește terasele sezoniere amplasate pe domeniul public sau privat al municipiului, fără să extindă procedura asupra proprietății private a persoanelor fizice sau juridice.
- În schimb, în Craiova, regulamentul se aplică fără excepție atât pentru amplasamente/terenuri aparținând domeniului public și privat al Municipiului Craiova, cât și pentru amplasamente/terenuri ce fac parte din proprietatea privată a persoanelor fizice și juridice, pe care sunt construcții în care se desfășoară activități comerciale și de prestări servicii.
- La fel și în Timișoara, regulamentul se aplică atât pe domeniul public și privat al statului sau al municipiului, cât și pe proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice. Terasa de alimentație publică este definită ca spațiul amenajat cu mese, scaune, umbrele, jardiniere, pupitre, prezentare meniu, încălzitoare terase, în baza unei autorizații de construire, în fața sau în zona adiacentă unității proprii de alimentație publică, în vederea servirii consumatorilor, sau cu ocazia unor evenimente cu caracter de agrement și/sau tematic (festivaluri, târguri).
Concluzii
Discuția privind autorizarea teraselor sezoniere amplasate pe proprietate privată privește modul în care autoritatea locală înțelege să intervină în activitatea și libertatea economică a unui antreprenor.
Marile capitale europene aleg, în cele mai multe cazuri, să nu intervină asupra modului în care antreprenorii aleg să-și folosească proprietatea privată.
În schimb, în zonele protejate din București, antreprenorii sunt obligați să se conformeze regulamentului și să obțină avizul pentru terase, fie ele pe proprietate privată. În orașele din țară, părerile sunt împărțite. Unele autorități aleg să extindă obligația de avizare și asupra teraselor de pe proprietatea privată a antreprenorilor, în timp ce altele limitează aplicarea regulamentului la terasele aflate pe domeniul public sau privat al municipiului.
[1] Sondernutzungserlaubnis – IHK Berlin.
[2] Gebyr for udeservering | Københavns Kommune – Copenhaga.